vineri, 20 mai 2011

Spiritualitatea şi mentorii noştri spirituali

Fiecare fiinţă umană are nevoie, într-o masură mai mare sau mai mică, de spiritualitate. Ce este spiritualitatea şi cum anume fiecare o înţelege pentru a-şi împlini această nevoie? Este bine ştiut că fiecare persoană este unică  şi, deşi toţi avem aceleaşi nevoi, nu toţi ni le împlinim la fel. Am putea spune că spiritualitatea ne desăvârşeşte ca oameni, după cum scrie şi în sfânta Biblie, prin faptele noastre, prin vorbele noastre şi prin gândurile noastre. Toate aceste comportamente ale noastre, atât conştiente cât şi inconştiente, reprezintă expresia spiritului şi sufletului nostru. Toate trăirile noastre pământeşti, toate emoţiile şi sentimentele ce ne animă, îşi au sămânţa încolţită în ceea ce ne reprezintă, anume sufletul şi spiritul nostru.

Cu toţii avem mentorii noştri spirituali, fără de care viaţa noastră ar fi lipsită de culoare, sunet, parfum, formă şi conţinut. Dar cine sunt aceşti mentori? Fie că este tatăl - cel mai bun prieten, mama - cea mai iubitoare fiinţă, ori un dascăl cu vocaţie din şcoală, comunicarea cu mentorii noştri ne îmbogăşeşte spiritual şi ne încarcă sufletul de energie pozitivă, cu dragoste, zâmbete, valori şi aspiratii morale, precum şi sentimentul de apartenenţă la o cultură locală şi o lume globala, toate acestea contribuind la dezvoltarea noastră personală şi profesională.

Oricine poate fi, la rândul său, mentor spiritual pentru persoanele dragi sau pentru oricine altcineva care are nevoie de o mângâiere, o vorbă bună, un sprijin material sau moral,  într-o perioadă de cumpănă.

Zilele trecute, o veste cumplită a zdruncinat viaţa sătenilor din Curiţa. Părintele lor spiritual, preotul Laurenţiu Constantin Lungu, a murit şi a luat cu el în mormânt toate mărturisirile celor ce s-au spovedit în biserica din Curiţa. Cu regrete eterne, aşternem aceste câteva rânduri, întru amintirea omului şi mentorului spiritual pentru sătenii din Curiţa.  Familia îndurerată, prietenii de suflet, creştinii din Valea Caşinului şi de pe Valea Trotuşului, ştiu că preotul Laurenţiu Constantin Lungu nu i-a părăsit, spiritul său trăieşte în continuare în fiecare persoană ce l-a cunoscut, datorită învăţăturilor pe care a ştiut să le transmită şi faptelor bune pe care le-a făcut.

Inima preotului Laurenţiu Constantin Lungu a încetat să mai bată . Moartea sa este doar o trecere, părăsind lumea noastră pământeană pentru viaţa veşnică întru Dumnezeu. O lecţie pentru toţi creştinii, care ne îndeamnă să fim mai buni, să ne iertăm unii pe alţii, să ne apropriem de Dumnezeu aşa cum nu am mai facut-o până acum, am primit-o la moartea părintelui Laurenţiu Constantin Lungu, când suferinţa ne-a învăţat să fim uniţi şi să participăm în număr mare, alături de preoţii, părinţii, sătenii din Curiţa, cadrele didactice şi prietenii din Oneşti, la slujba de înmormântare de la biserica “Sfântul Nicolae”, pentru a-l conduce pe ultimul drum şi a ne lua rămas bun de la omul şi mentorul spiritual al comunităţii din Curiţa. Dorim să transmitem tuturor celor care l-au cunoscut pe părintele Laurenţiu Constantin Lungu mesajul că orice faptă săvârşită în univers, nefiind o simplă întâmplare, îşi are rostul său, deci şi moartea îşi găseşte în viaţa noastră un sens şi o reaşezare a lucrurilor la alt nivel de înţelegere, pentru ca suferinţa pierderii celor dragi să poată fi depaşită şi transformată în ceva constructiv.

Revenind la mentorii spirituali, ne imaginăm că pentru colega noastra, Ana-Maria, fiica familiei Daniela Marinela şi Laurenţiu Constantin Lungu, cei mai dragi mentori i-au fost chiar părinţii săi.  Prin intermediul acestui articol, dorim să-i transmitem un mesaj de suflet şi să o încurajăm să fie puternică, să accepte că tatăl ei a plecat din lumea celor vii, pentru a reuşi să depăşească suferinţa pierderii şi, în perioada de doliu, să-i fie sprijin mamei sale şi întregii familii îndoliate.  Dorim să-i mai spunem Anei că în viaţă va mai cunoaşte şi alţi mentori şi prieteni de suflet, fiecare va fi un exemplu de la care ea va putea modela atitudinile şi comportamentele care-i plac.

La final, ne vom alina durerea din suflet şi vom spune că toate sunt trecătoare şi ceea ce rezistă la proba timpului sunt faptele noastre bune şi felul în care rămanem în memoria oamenilor care ne-au cunoscut. Viaţa noastră este veşnică dacă ştim să ne-o prelungim frumos prin cei cărora le dăm viaţă şi cei pe care-i păstorim.

Bogdan Diţu
Preşedintele Consiliului Şcolar al Elevilor
Şcoala cu clasele I – VIII „Învăţător N. Pâslaru” Caşin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nou*: Proiectul Pastila cu zambet

Nou*: Proiectul Pastila cu zambet
Un proiect ©SMILE 21 + (Strategii de Mediere pentru Inovatie si Leadership in Educatie)

*NOU*: GALERIE VIDEO - SCOALA "INVATATOR N. PASLARU" - CASIN