Caşinul, localitate cu rezonanţă istorică, îşi are începuturile încă de pe vremea lui Alexandru cel Bun – domnul Moldovei, prima atestare documentară fiind „Hrisovul lui Alexandru cel Bun de la 15 martie 1410.
Următoarele atestări documentare datează de pe vremea lui Ştefan, fiul lui Alexandru cel Bun, într-un document datat 20 iunie 1443 şi de pe vremea voievodului Gheorghe Ştefan – domn al Moldovei între anii 1633-1658, când un act de vânzare datat 15 februarie 1643 pomeneşte de venirea unor imigranţi din Muntenia şi Transilvania ce s-au aşezat pe moşia Mănăstirii Caşin. Pricina imigrării populaţiei satelor Rucăr şi Dragoslavele din Muntenia şi aşezarea acestora în Moldova o găsim destul de bine documentată în „Monografia comunei Dragoslavele”.
De-a lungul istoriei, renumele satului Caşin este cel mai mult legat de unul dintre cele mai glorioase evenimente din istoria neamului nostru – Războiul pentru întregirea neamului (1916-1918), în timpul căruia Valea Caşinului a fost teatru de luptă atât în marile bătălii din anul 1916, dar mai ales în 1917, alături de cunoscutele bătălii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz.
În timpul războiului, satul a fost centru de concentrare al trupelor româneşti care apărau această zonă şi a fost vizitat şi de generalul Eremia Grigorescu, comandantul Armatei a IV-a a României. Numim câţiva dintre ostaşii din Caşin a căror trupuri s-au jertfit pentru întregirea neamului: caporalul Bârlă Matei, soldatul Dragu Nicolae, soldatul Igă Constantin, caporalul Brebene Toader, soldatul Gosav Nicolae. Printre aceştia s-au numărat şi învăţătorii: ofiţerii Bălcănaşu Mircea, Boeru Vasile, Dragu Costică. Se cuvine să le spunem totdeauna în chip meritat: „VEŞNICĂ SĂ LE FIE POMENIREA!”
© Institutor Monica Dobrea
Consilier educativ Şcoala cu clasele I – VIII „Institutor N. Pâslaru” - Caşin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu